Arhive blog

Legea falimentului personal

Se pare ca o lege buna zic eu, este pe cale sa ia amploare in romania si anume legea care reglementeaza falimentulpersoanelor fizice. Pe vremurile acestea cam toata lumea este in ” faliment ” si totusi ne intrebam cum de mai putem supravietuii. Pai trebuie ca nu avem incotro. In fine…

Legea de care fac referire ar permite celor fara servici sau celor carora li s-au micsorat leafa, sa fie protejati de tribunal.

Asta inseamna ca bancile nu vor mai putea sa ii execute silit pe cei care au datorii catre ele, iar timpul de redare a datoriei, ar creste. Perioada de reesalonare ar fi de cativa ani. Asta e partea buna, partea proasta ar fi ca cel care solicita asta, nu mai are acces la alte credite sau cumparaturi in rate, leasing etc.

Toata treaba cu dovedirea acestui faliment personal, cat si redobandirea dreptului de a lua un nou credit, este stabilita de catre tribunal.

Read the rest of this entry

Explicaţia crizei.

Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor american , însoţit de
asistentul lui. A bătut la prima uşă întâlnită şi i-a spus
proprietarului:

Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe.

Dacă îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede în pădurea din
spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului, şi-a luat cei
10 euro şi le-a spus vecinilor despre ce afacere a făcut. A doua zi, fiecare
ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vandut-o cu 10
euro.

După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor:

Văd că afacerea merge.
De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc cate 20 de euro.

Ţăranii au dat fuga în pădure, au cules broscuţe şi le-au predat pentru 20
de euro/bucata, investitorului. După alte căteva zile, acestă s-a întors în
SUA presat de afacerile de acolo, lăsându-l pe asistentul lui să vină cu
broscuţele după cel mult o săptămână. Înainte de a pleca, le-a spus:

Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent în State. Vă promit însă că la
întoarcere am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata?. Şi a
plecat, în uralele sătenilor fericiţi de pleaşca ce a dat peste ei. A doua
zi, asistentul investitorului a adunat sătenii şi le-a spus:

Fraţilor, m-am gândit la o afacere pentru voi. Seful meu se va întoarce peste două
săptămâni şi va va plăti câte 60 de euro/broscuţa. Dacă vreţi, vi le vând eu
înapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60. Profitul
vostru va fi frumuşel. Ce spuneţi ??

Sătenii, s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei
degrabă. Au pus mână de la mănă, s-au împrumutat pe la cunoscuţi, pe la
bănci, care pe unde a putut, şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro
bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat în SUA, iar pe
săteni nu i-a mai căutat nimeni, niciodată. Au rămas cu banii daţi, cu
împrumuturi scumpe la bănci şi fără să deţină niciun activ în plus faţă de
ceea ce aveau înaintea afacerii.

Aceasta este povestea crizei , pe înţelesul celor care nu au deprins
cotloanele businessului bancar.

Echipă de profesori, căutăm titulari…

Dragi mei nu aveti idee cât mă bucur că nu mai sunt elev. Nu vreau să par răutăcios însă dacă avem astfel de profesori, nu ştiu ce aş fi ajuns azi. Însă va las să va convingeţi singuri:

Ce părere aveţi ??? …sper ca timpurile să se mai schimbe şi la noi.

%d blogeri au apreciat asta: