Arhive blog

În timp înveţi…

” Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta

subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui ‘ maine ‘ este prea nesigur pentru a face planuri …

Read the rest of this entry

Anunțuri

Te provoc să arăţi că-ţi pasă..

Am citit ceva frumos pe blogul lui Joy si mi s-a parut foarte extraordinar. Am promis ca voi da mai departe si ca te voi provoca pe tine cititorule sa faci la fel. Te provoc sa postezi pe blogul tau un articol, un filmulet, o poezie, ceva din care sa reiasa ca-ti pasa de ceva sau cineva. Nu cred ca-ti cer prea mult, nu? Dupa ce faci asta provoaca si tu la randul tau pe alti sa faca la fel.

Crezi ca esti in stare?  Eu cred ca da 😉

„Vrei să fi soţia mea” ???

Tot aud prin jurul meu cum să te porţi cu prietena, cum să-ţi faci o prietenă, care sunt criteriile după care ne alegem partenerul, ce părere avem de una de alta înainte de căsătorie, ce vom face şi cum va fi pănă vom face pasul să ne legam în faţa lui Dumnezeu.

Ce nu am auzit, este că nimeni nu vorbeşte despre căsătorie.

Să nu mai dorească tinerii din ziua de azi să se căsătorească ?!?  Nu cred.

Vreau să vă expun mai jos o cere în căsătorie, care mie mi-a  placut foarte mult.

Acum, când încerc să împărtăşesc cu voi cele mai frumoase şi mai intense clipe din viaţa mea, simt cum mă copleşesc emoţiile acelor momente de fericire extremă.
Povestea noastră de iubire nu este cu mult deosebiă decât a celorlalţi tineri de vârsta noastră: doi oameni la început de drum, care privesc cu încredere dar şi puţină teamă spre un viitor destul de nesigur. Vorbiserăm decât tangenţial de căsătorie…el cu o întrebare nerostită pe buze:

„Şi unde avem să locuim?”. Se ştie că bărbaţii fac „pasul” atunci când sunt convinşi că-i pot asigura femeii iubite tot confortul necesar.
Aşadar, ca printr-un pact consimţit de amandoi, rămăsese că ne vom trăi frumoasa poveste si fără actul aditional, fiecare locuind cu părinţii şi…cu speranţa că, cine ştie, vor veni şi timpuri mai bune. Nici prin cap nu-mi trecea că el plănuieşte o cerere în căsătorie. Vreau să spun că atunci când s-a întamplat am rămas literalmente fără cuvinte, cum se mai spune: „mască”. Aproximativ acum o lună mă aflam într-o zi de marţi obişnuită la birou. Băusem cafeaua cu colegii şi fiecare se îndreptase spre biroul său cu gândul la ce avea de făcut în ziua respectivă. Nimic care să prevestească că acea zi va fi una specială.
Surpriză…cererea a venit printr-un fax:

„Eşti liberă pentru tot restul vieţii?”. Am crezut că-i o glumă proastă…hmmm…not funny! Apoi a aparut el în cadrul uşii cu un un buchet superb de trandafiri si o sticlă de şampanie. S-a aşezat în genunchi şi m-a întrebat:

„Ce zici, semnăm un contract de exclusivitate?” Colegii au realizat ce se întamplă, au venit în jurul nostru şi au început să aplaude, iar eu am plâns de fericire. A fost un moment magic, m-am simţit mai împlinită ca niciodată şi am realizat că acest om mă vrea langa el şi a lui chiar dacă nu avem un loc al nostru.
Nunta o vom face vara viitoare. De-abia aştept…

Eşti căsătorit ???

Tu cum ai cere-o  de nevastă  ???

%d blogeri au apreciat asta: