Spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești!


Ești ceea ce mănânci” spune Ayurveda, o veche filozofie indiană. În același sens, faimosul gastronom de origine franceză din secolul al 19-lea, Jean Anthelme Brillat-Savarin a lansat dictonul “Spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești”.

Pe zi ce trece tot mai multe substanțe chimice își fac apariția în fafruriile noastre.  Pe etichetele produselor la conțnut scrisul fie este prea mic, fie denumirile sunt de neînțeles ori nu sunt precizate în totalitate (la unele produse ex: apa).

Conform HG/1020/2005 şi a normelor tehnice de comercializare a apelor minerale naturale din
România, limita maximă admisă pentru nitraţi este de  50 mg/l , pe când în cazul bebeluşilor şi
copiilor, pediatrii din întreaga lume recomandă maximum de  10 mg/l , conform AFSSA
(Agence Francaise de Securite Sanitaire des Aliments) http://www.anses.fr/Documents/EAUX2001sa0257.pdf

Chiar și pentru adulți limita de 50 de mg/l, este mult prea mult ținând cont de cantitatea de apă pe care o consumă zilnic. În timp, toate se audună și de aici pâna la apariția diverselor boli, nu este decât un pas.

Ce sunt nitraţii şi care e rolul lor?

Nitraţii şi nitriţii sunt componenţi naturali ai solului şi fac parte din ciclul azotului.
Ei apar odată cu mineralizarea substanţelor organice azotoase provenite de la plante şi animale.
O parte din nitraţi sunt absorbiţi de rădăcinile plantelor şi au rol de materie primă pentru sinteza
proteinelor şi altor compuşi cu azot. Surplusul rămas contaminează pânza freatică, regăsindu-se
în râuri, lacuri sau în apele subterane.
În mod natural, între nitraţii din sol, apă şi plante se stabileşte un echilibru.
Însă activitatea omului rupe acest echilibru, prin utilizarea intensivă în agricultură a îngrăşămintelor
organice naturale – şi mai ales a celor azotoase sintetice. Îngrăsămintele îmbogăţesc solul, însă
aduc cu ele şi nitraţi, iar aceştia se acumulează în plantele cultivate, până la niveluri dăunătoare
pentru consumatori.

Nitraţii (azotaţii) şi nitriţii (azotiţii) se folosesc pe scară largă, ca aditivi (E-uri), în industria alimentară deşi s-a demonstrat toxicitatea lor. Nitritul de sodiu sau de potasiu, precum şi nitraţii (E249, E250, E251, E252) sunt utilizaţi pentru conservarea slăninii, cărnii, şuncii, mezelurilor şi abrânzeturilor, precum si a mezelurilor, pateurilor, brânzei şi laptelui din soia.
  Nitraţii ca atare au o toxicitate mică. Prin reducerea acestora în organism se generază nitriţi şi nitrozamine, care sunt compuşi mult mai toxici, căci înhiba respiraţia tisulara şi fosforilarea oxidativă, reduc absorţia proteinelor, scad rezervele de vitamine (vitamina A, tiamina, acid folic) din ficat, determină transformarea hemoglobinei in methemoglobină, diminuându-se mult transportul oxigenului la celule si ţesuturi.
Nitrozaminele sunt, toxice, mutagene si cancerigene puternice.” sursa: bioterapia.ro

Poti schimba asta votând  introducerea conţinutului de nitraţi pe etichetele tuturor apelor minerale din România. Putem face acest lucru numai împreună.

Votează și tu, CLICK AICI

About © Costin Rbsv.

Visez ca şi când aş trăi pentru totdeauna, trăiesc ca şi când aş muri azi. Încerc să înteleg lumea, viaţa aşa cum sunt ele.

Posted on 21/07/2012, in fi pe faza and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. dacă unii s-ar conduce după acest principiu, ar trebui să stea prin cocină, nu în apartamente… 🙂
    de aceea putem spune că e totuși un principiu nițeluș cam dur…

  2. @eumiealmeu – Crezi?! Nu văd nimic dur că vreau ca totul să fie cât mai pur și transparent.

  1. Pingback: Leapșa pe bloguri: Cine te inspiră? « joy

  2. Pingback: Cariera de blogger « joy

Lasă un comentariu